Seminyak

Da, dar nu în proprietate deplină. Terenul în proprietate deplină (Hak Milik) din Indonezia este rezervat cetățenilor indonezieni. Un străin poate deține un Hak Pakai, un drept înregistrat de folosință a terenului pe o durată fixă, sau un contract de închiriere (Hak Sewa) cu proprietarul indonezian al terenului, semnat ca act notarial. Un Hak Pakai pe teren privat durează cel mult 30 de ani și se reînnoiește doar printr-un nou act la care proprietarul își dă acordul. Majoritatea vilelor vândute străinilor în Bali sunt în leasehold, iar la Minori contractul de închiriere este deținut prin compania cu capital străin a dezvoltatorului (PT PMA). Aranjamentele în care un indonezian deține terenul pe numele său în locul dumneavoastră sunt nule, iar un regulament din Bali din 2026 le interzice explicit.

Seminyak este un sat urban din districtul Kuta, regența Badung, pe coasta de vest, imediat la nord de Legian și Kuta. Cele trei formează o singură fâșie construită de-a lungul plajei, așa că granițele se văd greu pe teren. În linii mari, Jalan Camplung Tanduk (Dhyana Pura) marchează latura dinspre Legian, Sunset Road trece pe la est, iar spre nord zona se contopește cu Petitenget, care aparține de Kerobokan, în North Kuta. Multe anunțuri folosesc numele Seminyak și pentru partea dinspre Petitenget.

Aeroportul Internațional Ngurah Rai se află la aproximativ 10 km, cam 15 minute cu mașina când traficul e lejer, și mult mai mult la orele de vârf. În Seminyak, străzile principale înguste, Jalan Kayu Aya și Jalan Raya Seminyak, se blochează des, iar Sunset Road, pe latura estică, este de obicei mai rapid. Mulți localnici merg pe jos sau cu scuterul pentru drumuri scurte. Bali nu are cale ferată, iar linia planificată prin Seminyak nu are investitor.

Doar ca afacere autorizată. Închirierea pe termen scurt necesită un număr de identificare a afacerii (NIB) cu codul de activitate potrivit (KBLI) din sistemul național de licențiere OSS, iar oaspeții plătesc o taxă hotelieră regională de până la 10%. Zonarea turistică a terenului este o condiție prealabilă, nu o licență în sine. În practică, străinii închiriază printr-un operator indonezian autorizat sau prin propria companie cu capital străin (PT PMA). În 2026, Ministerul Turismului a dispus eliminarea anunțurilor fără licență de pe principalele site-uri de rezervări începând cu 1 august.

Nu. Nu există nicio viză pentru cumpărarea unei vile în leasehold. Second Home Visa cere cel puțin 130,000 USD pe numele dumneavoastră, într-o bancă de stat indoneziană, sau cumpărarea unui apartament în valoare de 1 milion USD sau mai mult. Oferă un permis de ședere de până la cinci ani, care poate fi reînnoit până la zece ani în total. O vilă în leasehold nu se ia în calcul pentru această viză.

Pentru un titlu înregistrat (Hak Pakai), cumpărătorul plătește taxa de achiziție (BPHTB) de până la 5%, iar onorariul funcționarului care întocmește actul funciar este plafonat la 1% din valoarea actului. Un dezvoltator înregistrat în scopuri de TVA percepe TVA, cu o cotă efectivă de 11% în 2026. Pentru un contract de închiriere, onorariul notarului se negociază, iar contractul stabilește cine plătește impozitul anual pe teren și clădiri (PBB), de până la 0.5% din valoarea evaluată. Și venitul din închiriere se impozitează, cu cote care depind de faptul că sunteți sau nu rezident în Indonezia, așa că cereți sfatul unui specialist înainte de a semna.

Unul în prezent: Minori, de la Eco Invest Group, un complex închis cu 11 vile, la câțiva pași de Sunset Road. Fiecare vilă are piscină, terasă și grădină proprii, iar complexul are o piscină comună, un lounge cu grătar și o clădire de spa. Sunt de vânzare vile cu două, patru și cinci dormitoare, iar Double Six Beach este la aproximativ cinci minute.